"In noapte"
Sunt o visatoare incurabila mandra de statutul meu.Ca orice 'pescar'de iluzii,nu fac decat sa caut pesti misteriosi intr-un ocean cu valuri fara maini albe dar care vorbesc.In batalia dintre undita si vise,am gasit un japonez,si niste cuvinte.De fapt am gasit mai multe lucruri:un vant ce fumeaza pe ascuns,tineri pierduti in posterele din propria lume,iubiri neimplinite,lumi ireale s.a.m.d.Japonezul meu drag,e scriitor.Cuvintele,sunt ale lui.Si le poseda.Le domina.Le iubeste.Le daruieste visatorilor.
Azi,mi-am dat seama ca pot scrie si descoperi despre un om la infinit."Iubita mea Sputnik" ii apartine tot lui si e cu cateva posturi mai jos,la 'congelat' in pagina blogului meu.
Acum...vreau sa vorbesc,sa iubesc si sa scriu despre "In noapte".
Romanul este un puzzle de personaje cum nu se poate mai diferite: Eri Asai, un fotomodel cufundat intr-un somn care dureaza de luni de zile, sora ei, Mari, o studenta pasionata de lectura, un trombonist de jazz, o tinara prostituata chinezoaica brutalizata salbatic si abandonata intr-un love hotel, un marunt angajat la o firma de calculatoare. Toti sint oameni ai noptii bintuiti de secrete si dorinte nelamurite, iar legaturile dintre ei se lamuresc incetul cu incetul pe parcursul romanului, construind un univers nocturn plin de farmecul, subtilitatea si umorul caracteristice romanelor lui Murakami.
~
"Un roman al aventurii erotice şi intelectuale, o carte romantică şi seducătoare." (Kirkus Review)
"În noapte face parte dintre acele romane scurte, tulburător de intime şi sensibile ca o rană deschisă în care Murakami descrie cu o minuţiozitate de bijutier toate nuanţele singurătăţii şi ale existenţei tainice ale protagoniştilor. O carte ca o piesă de jazz, în care fiecare personaj dezvoltă solitar propria sa temă, reunindu-se cu ceilalţi doar în scurte pasaje intense şi pine de semnificaţie. Geniul lui Murakami constă tocmai în această capacitate de a le comunica cititorilor săi o experienţă în acelaşi timp străină şi familiară." (Booklist)
Lectura aceste carti...am inceput-o de curand.Coincidente absurde...o atmosfera magica....o carte fascinanta ca si celelalte de Murakami de altfel...pentru care merita sa uiti de tine,cufundat in tainele ei.
Strigat tacut de inima
Strigat tacut de inima
Doi indragostiti se tin de mana
Imita fericirea.
Ploaie
Buzele lor umede,aluneca in saruturi...
Ea scutura iubire in bratele lui.
Fuge cerul
Incruntat sub pasii lor
Albastrii...
El,sufla peste macii din obrajii ei
Campul acela desenat.
Adoarme timpul
Si ei miros a inocenta
Expirata.
In urma lor...o iluzie decojita,
Intra la apa;
Unghile ei rosii suparate fug peste
Privirea lui...
Ploaia rece,
Le-ar fi cunoscut trupurile
Si gesturile fine
Ce miros a trandafir.
Dar tuna si fulgera cerul
Cu lacrimi de struguri
Melancolici
Si ii improsca cu sunet mov
De toamna.
Nu-i nimic...
Inca nisipul ii asteapta,
Umed
De caldura din pasii
Iubirii lor...
Strigat tacut de inima
Doi indragostiti se tin de mana.
Doua elice caprui
El,un visator cu privirea tristaCu parul cret lipit de umerii goiAre bratele imprastiate in ploaiaDin iarba verde si melancolica.Se uita la mine ratacitPrivindu-ma de parca acum m-ar fi regasitCa si cum as fi fost un punct ratacit in ploaia aceeaDin vara lui pierduta.In care-si afunda degetele pana la infinitIn albastrul de metil si sticla verde de cer spart.Ma vad pe mine in ochii lui capruiIn padurea de firicele visatoare din ochii lui.Buzele lui rad cu rosu de amiazaFluturi ies din cuvinte si pe genele lui aluneca.Pe genele lui mari,d-un negru curiosCa si cum bulinele gargaritelor ar picta de fapt norii.Palma lui e calda si acolo ninge cu soareCand il atinge o amintire,sufletul sau tresare;Sufletul lui tremura si rade cu lacrimi triste.Eu il iubesc in imbratisari dureroaseIn care bratele se strang tare si suflete trosnescAs venii la el cu trupu-n ghips,conturul sa-mi-l coaseDe s-ar ranii si trupurile asa cum se ranesc sufletele noastre.
Inima de august
Noi,cei ce avem sufletul nenascut in trupuriNoi,sufocand cu degetele lungi aerul ploiiNoi,dezbracand amurgul din stejarii goiNoi,iubind zgomotos tacerea cu cefele unghilorNoi,cei ce crestem cu picioarele pe aripa stelelorNoi,visatorii ce se-mpiedica in universul incurcatNoi,mereu noi,un suflet la patrat.
Pentru ea.
Ca un ocean albastru lipit d-un cer bolnav
Imi mangaie plamanii sufletului,zambetul tau suav.
Stii cat de tare iubesc felul in care razi?
Si...cum cu ochii tai caprui infinitul il patrunzi.
Esti comica si nepamanteana,cu gesturi coborate din vis
Din cauza asta te admir eu pe tine,esti coltul meu nebun de paradis
Nebun...pentru c-ai mai mult rosu-n suflet ca-n obrajii trupului
Nebun...pentru felul in care-ti viseaza privirea in fata necunoscutului.
Uneori noaptea te vad mergand in visele mele
Infingand puternic tocul negru in praful de stele.
Alergi in lumea mea mai repede decat visatorii cei mai buni
Parca ai fi o stea indragostita ce se-nvarte in semicercul lunii
Esti jumatate de inger in sfert de lume
Intr-o sala cu aplauze multe si zambete false.
Al tau suras cald molipseste lumea-ntreaga...
Esti cea mai frumoasa enigma pe care nu o va dezlega nimeni niciodata.
La multi ani! Si sa nu uiti niciodata sa fi "crazy" ! :)) >:D<^.^
Eu.
Eu.Stelele mele s-au inecat cu roua neagraCerul meu s-a izbit violent de pamantFluturii mei numai au aripi de cearaZborul trupului meu din senin s-a frant.Eu.Pielea mea,poarta seva norilor inecati in mareOchii mei risipesc noaptea culoareVisele mele sunt acum de nerecunoscutLumea mea,e un continent de mult pierdut..Eu.Muzica mea e un fum roz;s-o fredoneaza eleHainele mele,doar niste pete colorateIubirea mea acum numai inseamna nimicSperantele?-Regretele sferice ale unui pustnic..Eu.Cine sunt?-Un roman politist cu accente romanticePrieteniile mele:cuvinte triste dar cu semne comiceMa ratacesc des,si am ajuns sa ma pierd de mineCat de inalt am putut sa visez,nimeni nu stie.....Eu.Vreau sa ma topesc in pete de luminaSa impodobesc cerul cu viseVreau sa am aripi cu buline verziSa pot atinge infinitul in zborSa plec si sa ma-ntorc mereu.
Cat de inalt e cerul?
Vreau nori de vata de zahar Si iubire pe bat!
Vreau sa imbrac cerul
Dar,altcineva i-a stricat decorul!
Vreau sa ma intrec cu un vis pufos
Dar,universul meu e mult prea somnoros!
Vreau sa ma gandesc doar la tine
Dar,imaginea ta nu se vede prea bine.
Vreau sa vad cum se decoloreaza visele
Cum oamenii pierd amintirile
Si-si uita iubirile...
Vreau sa privesc inca o data in mine
Stiu...am sa te vad doar pe tine;
Cu fruntea incertita si chipul sifonat de soare
Cu sufletul cald si plin de culoare...
Vreau...
Sa ma ude marea din sufletul ei
Sa-i redescopar vocea in roua verde
In timp ce alerg in lanul de flori de hartie
Vreau...
Sa-mi pictez unghile in curcubeul universului
Si sa las urme de zahar,acolo in lumea lui.
Vreau...sa am un camp plin de flori
Care se topesc cand cad lacrimi
Din cerul sufletului albastru.
Vreau...
Sa plec spre prietenele mele
Caci...am zabovit destul la usi imaginare
Si m-a inghitit strigatul linistii
Cand ascultam stropii
De ploaie
Care se rostogoleau si-mi spuneau basme.
Ma ofer sa visez!
Unghiile tale erau rosii,cand eu am plansPeste degetele tale;capul mi-l tineai strans
Intre bratele albe pe care curgeau suvite blonde:
Fire impletite cu cerul de amiaza si raze blande
Iti rezemai umerii dezgoliti de zidurile batrane
Tu!faceai anii sa se prabuseasca-n praf pe mine
Pe mine sa cada noptile lor,cu tot cu stele
Pe mine sa ma inghita luna,sufletul si visele mele.
Un ocean verde,se arunca grabit in fata ta
Semana atat de tare cu privirea ta;ma deruta...
"Hai sa ne iubim cu cerul!Sa magaiem norii!" iti spuneam
Zambeai.De mana strans ma tineai;ne imbratisam.
Radeam tare si zgomotos dar visam;pe aripi de vant pluteam.
Plang si norii dorul meu de tine
Nu mai e atata soare ca-nainte
Dar te astept!Pentru tine tin noaptea visele-n brate
Te asteapta toate dar...oare ce mai e cu iubirea din sufletele noastre?
pentru tine,Luiza!
sTii? Te-am visat azi noapte...:*^^
"Iubita mea,Sputnik"
"Intr-o primavara,la varsta de douazeci si doi de ani,Sumire s-a indragostit pentru prima oara in viata.A fost o dragoste coplesitoare,ca o tornada ce se napusteste peste o campie intinsa,trantind la pamant tot ce-i iese in cale,luand pe sus obiecte,distrugandu-le,facandu-le praf si pulbere/....../Persoana de care se indragostise era cu saptesprezece ani mai in varsta ca ea si era casatorita.Mai mult decat atat,era femeie.Aici a inceput totul si s-a sfarsit totul.Sau aproape totul."
cateva citate care mi-au placut in mod deosebit:
„Am închis ochii şi mi-am încordat auzul, gândindu-mă la urmaşii satelitului Sputnik, ce străbat şi acum spaţiul, legaţi de Pământ numai prin gravitaţie. Suflete singuratice într-o închisoare de metal, se întâlnesc în bezna infinită a spaţiului, trec unul pe lângă celălalt şi se despart pentru totdeauna, fără vorbe, fără promisiuni.”
"„De ce suntem atât de singuri? De ce trebuie să fim atât de singuri? Suntem atât de mulţi oameni pe lumea asta, toţi avem nevoie de altcineva şi totuşi ne izolăm. Pentru ce? Oare Pământul se roteşte numai pentru a ne alimenta singurătatea?”
Sumire si Miu(tipa cu 17 ani mai mare) se cunosc,se indragostesc,si Miu o angajeaza pe Sumire la firma ei.In " interes de serviciu" cele doua pleaca in Grecia. La un moment dat, Sumire dispare fara urma. Nimeni nu reuseste sa o gaseasca sau sa explice disparitia misterioasa. In cautarea ei porneste si K, un prieten foarte apropiat. Este singurul care intelege ca, pentru Sumire, aceasta era singura solutie de a-si implini dragostea. Ramine totusi speranta reintilnirii intr-o lume posibila si „de partea cealalta a oglinzii”.
(Haruki Murakami-Iubita mea,Sputnik)
Cerul meu cu picatele
Aluneca usor in sufletul meu,Chiar si asa albit de trecerea vremiiStand lipit cu greu d-un gand mereuPrivind cu ochi senini sfarsitul iubirii:Numele tau. Chiar de va veni si un alt anotimp Sa regasesti acum e prea tarziuIubirea ce s-a ratacit in timp.Dragostea...e ca si cum ai creionaChipuri de oameni in campuri de floriAlergand deasupra unui platou cu noriContururi surazand ce din suflete stele inaltaSpre cer.Ce cald era sufletul lui;atat de caldIncat topea trupurile norilorCu bratele fierbinti ale sentimentelor.Deasupra mea ploua cu lacrimi de smaraldIn cerului lui as fi vrut inima sa-mi scald.Arunc benzina peste amintiri
S-as vrea sa cred ca"noi" vom lua focInsa,ma chinui in zadar departe sa aruncAnii cei mai frumosi si plini straluciri.Am visat prea mult.Prea multe planuri....E prea tarziu...Nu-mi pasa chiar de stiuCa o stea se va desprinde Din imbratisarea celorlalteCazand pentru noi.Pentru amandoi.E prea tarziu...Ce forme nedefinite are azi fericirea,Din coastele norilor vise ar vrea Sa desprind,si sa se-nalteSus spre cer,departe:Inima mea,iubirea.Scame de soareCad peste clipeSe-ntuneca totul uneoriSi-ti taie aripile:numai poti sa zbori!Cerul meu duce prea multa iubireImi e teama uneori sa nu cada peste mineSau...sa ma ratacesc eu in ochii luiIn aceea privire scamosata,doua pacate caprui.Cerul meu are picatele albeSi contur gri;e plin de vise imorale.Cerul meu are brate calde si nori pufosiAre privirea blanda si pasii zgomotosiCerul meu e barbat si nu plangeCu ochii lui caprui aprindeUn incendiu in mineOri de cate ori revine.In sufletul meu.Cerul meu e mereu albastru inchisSi are broboane verzi de sudoare pe frunte.E o bucata de rai,s-un fruct interzisImbratiseaza calduros;atingerea lui nu minte.Cerul meu uita sa iubeascaFericirea o cauta,si spera s-o gaseascaE orb,nu vede ce e in fata luiSau poate e ceata la poarta raiului...Cerul meu nu sforaieCerul meu zambesteCerul meu ma mangaieCerul meu creste.
Dimineata unei cesti de jazz
Fum se imprastie In camera pustie.
Peretii au cioburi negre
Lipite ca niste visuri funebre.
Daca ametesc acum
Tu vei stii;am sorbit din fum.
Ma uit la cartea neagra ca la un film...
...Cuvinte intregi se ineaca in cafea,si nu stim
Cat o sa mai reziste cerneala albastra
In lumea mea in care ingerii s-arunca de la fereastra.
Si e atat de liniste incat aud
Refrenul unei piese vechi si ma-nfund
Cad,si ma ratacesc in abisul jazzului
In aceea gaura neagra plina de placerile lui.
Si din ceasca cafenie
Buzele mele fura sarutarile cafelei
Rapind din ultimele guri
Cateva randuri imorale,cu aroma de struguri.
Simt mireasma intunericului
Cum ma invaluie usor,cu soaptele lui,
Afara e zi,dar in a mea camera
Noaptea unei carti e stapana.
Si stiu ca azi am sa fug departe
Cu suntele in mii de soapte
Pe un camp verde si lipsit ce nori
Intr-un loc de creta colorata si mii de culori.
As vrea sa pot patrunde usor
Printre coastele albe ale norilor
Iar noaptea tarziu,pe holul pustiu,sa nu ma sperii nicicand
La vederea lunii-rinichiul bolnav al cerului -tipand.
Ieri m-am simtit
De parca as fi inghitit
Un cer innourat
Dar azi am chef de iubit!
Cestile portocalii stau aruncate peste carti
Peste cartile care n-au mai incaput in alte parti
Si cu ultimii lor stropi amarui
Dau concerte de jazz:nimanui...
Dar eu le-aud,dar nu sunt atenta
Doar pisicuta mea,Biju`,se crede vedeta
Daramand tot ce-i sare-n cale
Stricand concertul cestilor sarmane
Strivindu-mi si mie
Sunetele din paginile imorale.
Sunete albastre
E o zi ca un camp auriu plin de praf.Si deja e prea tarziu pentru un apus de soare,dar eu il astept incurcata in cuvinte,ganduri..imagini.Iti amintesti de mine,cand vantul iti mangaie pielea?Daca toata viata mea s-ar concentra intr-o singura zi,atunci toate clipele acelea le-as petrece sarutandu-ti buzele,trecandu-mi usor varfurile degetelor deasupra pieptului tau cald.Amintirile ma rascolesc de ceva vreme.Toate imaginile dragi mie se rostogolesc in umbre pe tavanul galben. In ultimul timp simt o nevoie nefireasca sa stau inconjurata barbati.Ziua imi place merg prin diferite locuri,cu sticle de ceai dupa mine si o traista mov cu mp3-ul,telefonul,si portofelul albastru de piele plin cu jumatati nefolosite de bilete R.a.t.c.Micile mele "escapade" la mare,devin din ce in ce mai dese.Mai fac vizite scurte catorva prieteni care nu si-au luat "zborul" prin tara,in aceasta vacanta,profitand de ocazie incep sa depanez amintiri.Seara ma cufund in discutii pe mess.Fac multe lucruri,in general mi se intampla multe lucruri.Ca toate vacantele de altfel,si aceasta are un parfum deosebit.Miroase a flori de camp si-a muzica.Azi noapte a fost bizar.Simteam ca in camera e o femeie sau mai bine zis o stafie.Am speriat-o pe varamea si pe mama care n-au inchis un ochi toata noapte in timp ce eu aveam halucinatii,vazand tot felul de forme albe miscandu-se in diferite coleturi ale camerei.Cel mai ciudat e faptul ca,in noapte aceea nu bausem nimic.Am stat intinsa in pat pana la 3 dimineata,cu sticlele de vin alb sigilate langa patul meu.* De ceva timp,privesc des norii si am senzatia ca soarele e gelos.Si imi e dor...imi e tare dor de clipele in care alergam in lanul auriu,de mana cu tine.De mana cu el.Au trecut cateva zile.Eu simt ca au trecut ani.Ani de cand am visat ca noi doi alergam asa.Seara,cand privesc lanul verde de porumb,vad copilaria alergand deasupra lui.Agatandu-se de varfurile norilor.Mi-am dat seama ca intre mine si el,acolo,sta ceva ce eu am spart de mult.Poate prietenia.Dar,sufletul meu stie,chiar daca trupul minte.El stie ca odata vom alerga impreuna prin lanul auriu de grau,asa ca in visele mele.Ca ma vei tine strans de mana si vei simti sudoarea palmei mele.Ne vom amesteca in soapte,topindu-ne intr-o imbratisare...Mi-ar dori atat de mult sa se intample totul acum.Ani vor trece,si poate ca daca voi alerga inapoi la tine,nu ma vei recunoaste.Poate atunci voi pierde toata roua din prospetimea adolescentei mele.Imi e teama ca vei simti si tu atunci...ca timpul pe care-l pretuiesti acum..a trecut!Imi e teama sa treaca timpul si sa pierd candva tot ce am mai frumos acum.Ma duc sa citesc...si voi lasa din nou fiecare sunet,fiecare litera si imagine,sa se lege de amintirea chipului tau.
Marionete incoltite
Si era o zi super calduroasa de vara(ca toate de altfel).Pe mare,valuri nebune alergau in vesminte verzi.Nisipul frigea talpile turistilor.Soarele ardea ca in Sahara.Si nu era nici un nor care sa prevesteasca picaturile racoritoare ale ploii.Si eram intinsa pe nisip,cu trupul la soare si privirea aruncata undeva pe mare/.../Si ma gandeam la haosul din vietiile noastre.Si la sensul a tot ceea ce ni se intampla zilnic.Se intampla sa i-au 42,si sa cobor la a 3 statie.In jurul meu,roiesc trantori si albine mega-extra-active.Sunt doua extreme.Si aud mereu oameni care se plang;oameni care sufera;oameni care nu cred in nimic dar si oameni care cred ca viata e very very pink.God,se rotesc atatea vorbe fara rost in jurul meu si atata lume care uneori se razvrateste degeaba.Spun,ca nu suntem responsabili....dar suntem,suntem chiar prea mult.Suntem gazdele propriei noastre vieti.Si impreuna suntem gazdele vietii.Sa incercam sa fim o gazda buna.Nu stiu ce e dincolo,dar nu poate fi ceva bun.Diavolul sta in pragul usiiLe spune tuturor cum sa-si traiasca vietileInvartindu-se pe autostrada fiecarei zileNe fura visele si,nu vrem sa credem ca e vina luiRamanem uneori atat de singuri aici,In acest spatiu infinit pe care-l numim lumeCaci ceva mai presus de noi reuseste sa ne fureViata cea adevarata,lasandu-ne pustiiti.Credem mereu c-a fost vina lumiiSi ca,de cate ori cazi e vina celorlalti Ca nu poti sa te ridici.Continui sa crezi ca realitatea e ceea ce e normal;Daca dincolo tot vei fi doar un muritor banalSparge in aceasta viata orice bariera din fata taOrice te opreste sa mergi linistit pe calea Unde-ti dorm visele indepliniteSi totul e frumos,asa cum trebuie sa fie.Si degeaba,sunt oameni care se cred expertiIn capitolul "lume",n-are nici un sensNimeni nu stie nimic din ce inseamna sa traiestiDar toti stiu ce inseamna sa mori;si iar dam gresCrezand ca exista oameni mai buni ca altiLa scoala vietii,unde de fapt nu exista limiteSi unde oricine poate iubi cat de mult poateUnde libertatea inseamna mai mult decat nebunieSi viata mai mult decat libertate.Totul se invarte in jurul puteriiDar nimenii nu poate sa domine dragosteaToti cred ca detin controlul asupra vietiiDar destinul,e mereu imprevizibil,si greaMai e de luat decizia,in a te schimba totalSi a-i privi pe ceilalti in mod egal. Suntem atat de responsabili fata de viataCadem de atatea ori si nu ne putem ridica Intrebandu-ne ce e locul pe care-l numim casa?Privim mereu spre lucrurile care ne lipsescSi niciodata spre ce avem;mintile noastre pacatuiesc.Sterge-ti sufletul de praful pacatului lumescSi daca poti,da-ti seama cat de mult oamenii gresesc.http://www.youtube.com/watch?v=9jQEnt8aJ84
Si...eram noi
Stii ce mare este dorul dorului meu de tine Luia? :X
Luia,luiu,luy,blonda,iza...doar "ceva" din poreclele blondei mele care acum umbla prin coclauri in Italia.Mai tii minte?Noi doua.Spaima profei de mate intra 5 si a 6;intr-a 7 profu` ne muta impreuna de buna voie si nesilit de nimeni :X (doar ne iubeste nu?).Paaaaii...prostii noi am facut destule(chiar prea multe,dar asta-i alta poveste).Si mai tii minte tu,mai blondo,cand iti placea de tipu` ala care acum zici ca are freza funky(care da mai degraba spre girls decat spre boys)..(as povesti dar e looongg stoorrryy) ...si mai tii minte tu cand ne-a dat afara diriga de la dirigentie ca eram machiate? am stat o ora pe hol,si radeam de ziceai c-am scapat de la spitalu` 9( dar si asta e un long story)...siiiii...ultimul test la franceza blondo :)) yo :"fataaa,cum se zice la 50...? :-s faattaa" tu: ~ceva ce n-am inteles :)) ~ profa: "diaaanaaa,minus un punct!"...siii mai tii minte tu ce frumoasa era ora de civica?>:) :)) > si pe calea asta,dragul meu prof tibi,sa stii ca noi nu faceam asta "intentionat" adica...:)) acum sa-ti zic pe bune(chiar daca ma dezoseaza blonda:-s ) : despre orice vorbeam noi sau u...noi ne gandeam la chestii nu tocmai ortodoxe ;;) orice-ar fi :x iti iubim ora! >:D<
Assaaa si mai era o faza la civica : profu: "si de ce origine e prietenul lui Mayte`? " eu:" sunt iubiti dom profesoorrr! " profu" diana...fiecare vorbeste despre ce-i lipseste" =)))=)) lol.........deci sa moara yo de eram atenta atunci (prin spatiul ala mare si albastru cu picatele..ca de obicei! *.* )
Siiiii....blondo..veneam(s-am sa mai vin offff couuurseee :X` ) la tine,si papam(ca doar suntem in crestere! ) si....vorbeam,barfeam(tipic girls ) siiii... visam si etc etc..
Deci,au fost(si vor fi) super multe faze.faze % nicE :X
Si blondo...e tarziu.Sunt de ceva zile la mare si parca mi-e dor de casa.( dar e doar o aparenta psihica>daca exista asa ceva< ...) siii...acum sunt singura.Azi am trecut pe langa Nadir si nu ne-am salutat.Da muzica la maxim si uneori cand ne intalnim prin bloc,uneori ma priveste super-fix si ma enerveaza.Parca mi-ar citi jurnalul intim.Uite,acum apune soarele.Sau a apus de vreo` doua ore.Azi marea a fost prea linistita.Imi era frica sa ma scufund.Parca acolo erau lacrimi,nu apa.
Ti-am strans cateva scoici,dar esti departe si le-am lasat acolo;la capatul staiunii."Zmeul" de la Vama Veche e data pe "repeat"/.../ si-mi aminteste de toate acestea si de multe altele.Orasul e doarme cand de abia acum trebuia sa rada.Sa rada de veselia tinerilor.Sa planga cu ei.Sunt niste norii albastrii pe un cer portocaliu.Ma privesc.Ii privesc si eu.Pozele amintirilor din trecut ruleaza in mintea mea.Dar le vad in suflet.Acum plec.Vreau sa ma imbat cu puful piersicilor.
Si acum te las.Noapte buna!Orasul e linistit.Imi e prea dor de tine.
Miroase a vara!
Ma gandesc la ea.Nici nu stiu daca ne-am certat,sau pur si simplu e doar o faza trecatoare."Ne trebuie o pauza".Prieteniile i-au si ele pauze?Poate ca si iubirea simte uneori nevoia sa leneveasca pe un sezlong cu o sticla de Beck's in mana/.../
Zilele astea am muscat din vara dar,parca nimic numai este cum era odata.Imi amintesc ca,fiecare inceput de vara il primeam cu emotie in suflet si cu un minunat sentiment al imprevizibilului de insoteste fiecare clipa de vacanta.Vroiam intotdeauna sa fac atat de mult lucruri...imi propuneam sa citesc,sa calatoresc,sa-mi fac prieteni noi si sa ma distrez"maxim".Insa de cate ori luam o carte in mana,ma blocam efectiv si intotdeauna o lasam pe mai tarziu(poate si din cauza ca,cartile"copilariei" nu m-au atras niciodata cu adevarat).Toate verile incepeau si se terminau la fel in sensul ca,toate erau alcatuite din emotii,trairi,sentimente,oameni,lucruri simple...
Desi mereu fiecare dintre aceste lucruri,era nou venit in viata mea.Imi petreceam vacantele la Piatra Neamt,Suceava...in diferite locuri din moldova si nu numai.Insa cele mai frumoase clipe au fost intotdeauna cele in care stateam la hotelul Parc,impreuna cu unchiul meu si baietii de la liceul sportiv atunci cand acestia aveau antrenament.Verile mele erau simple,dar totusi pline.
As da orice,ca vara aceasta sa treaca greu...sa am timp sa ma bucur de tot.Sa mi se intample atatea lucruri ca sa nu-mi ajunga un roman intreg sa le povestesc!
Zilele astea le-am petrecut cu Diana...prietena mea blonda ^^ pe care am senzatia ca o cunosc de-o viata desi,prima noastra "intalnire" a fost intr-una din zilele din vacanta intersemestriala.
Am fost de cateva ori la mare.Marea mea,iubita mea mare...ce dor imi era de ea!
Ieri,am furat o ora din timpul lui,ca sa ma duca sa ma ratacesc printre valuri.Si am facut poze.Mie.Lui.Lor.Plaja.Nisip.Soare.Bar. As putea sa scot un album intreg de vacanta,cu poze artistice,cu valuri,nisip si oameni si eu.Am facut atatea poze.Si am sa mai fac,caci stiu c-am sa plec din nou,undeva departe.Iar am sa fug de ei si de iubire.Dar o sa-mi fie dor s-am sa ma intorc inainte sa ma gaseasca.
Pff!..am inceput sa citesc"Douasprezece povestiri calatoare" de G.G.Marquez...desi initial,sunt atrasa de alte carti:romane de dragoste,jurnale,carti despre crime si calatorii.In cartea asta,se regaseste oarecum un pic din fiecare....din unele un pic mai mult.
Ah! Si mai e ceva:
Azi,8 iulie,simt ca ma usuc de dorul unui robotel mic si dulce!Ma intreb,de ce atunci cand iubesti pe cineva mult,mult de tot,esti parca tot mai departe de aceea persoana...e trist!
Si iar...visam cum il sarut,iar apoi,amortita de placere,ii cad in brate.
Soapte...
Sunt departe de lumina chipului tauSi vreau sa-ti sarut pleoapele mereuCu soapte.Pe buze sa-ti picur fericire...Si zambet,si tot ce inseamna frumuseteOdata,nu peste mult timp,euIti voi simti trupul cald lipit de al meuVoi simti cum curg in centrul raiuluiPlutind in continuu pe aripile vantului.Candva,vom schimba totulVoi incepe sa-ti sarut buzele...paradisulSe va prabusi peste mineSi stiu ca te vei simti la fel de bine.Sunt plecata mereu si mult.Ca o pasare calatoareNoaptea adorm tarziu,cu zgomot de motoareSi pescarusii ma trezesc devreme din betia viselorM-ai imbatat in vis cu un sarut.Asa cum aroma valurilorImbata uneori scoicile.In noptile acelea lungi si calduroaseDe vara tarzie.Mi-e dor de tine.Stii prea bine.Si...visez ca te i-au in brateSi incet iti sarut buzele...Apoi trupurile noastre se unesc Se unesc acolo...pe malul unui lacSi...e atat de frumos...incat mai vreau odataNici un vis n-a mai fost vreodataAsa cum este el.Si parca e atat de realIncat il simt cu totul,imi daruiesc si sufletulSi te simt acolo.Atat de aproapeSpune-mi...cand ne vom uni in soapte?
Meditatie cu ingerii
...M-am intins in pat.Era un pat albastru cu ursi gigantici si frunze de salcam.Era o dimineata intunecata.Frunzele erau de un verde mort.Ma pierdeam in trunchiuri.Zarea era un cerc inchis.Acolo mai fusesem odata,odata demult.Dar numai imi amintesc cand.Si se auzeau coruri de ingeri.Da ii auzeam printre flori de hartie creponata.Aveam un ceas albastru.Era la mana stanga.Dar cand l-am privit,acele au cazut.Pamantul era rece si le-a inghitit.Crengile imi despletisera parul.Era roua.Multa roua.Imi udasem rochia.Purtam o rochie veche.Nu-mi amintesc culoarea.Ma uitam dupa ingeri.Oricat ma infundau pasii cu pensula albastra acolo,nu vedeam pe nimeni.Am alergat dupa ei in pasi marunti o dimineata intreaga.Nu era soare.Nu era timp.Doar un munte de frunze.Mii de voci ma chemau.Uitasem sa vorbesc.Desluseam doar chemarea simturilor.Ca niste sageti albe,voci ce se pierdeau in departari ma faceau sa le caut.Mai mult.Probabil era deja seara.Probabil eram singura acolo.Soarele era mort.Culorile se vedeau.Am intrat intr-o cabana.Nici acolo nu era nimeni.Din sicriele sunetelor,ieseau visele mele.Cineva le vanase.Erau toate acolo.Unele erau deja expirate.Dar imi era frica sa le arunc.Am vrut sa plec de acolo.Usa de afara dadea spre nicaieri.Ingerii tacusera.Numai imi simteam gleznele.Atunci,am gasit o scara.Am coborat.Peste cateva secunde,imi simteam din nou gleznele.Puteam vorbi.Eram din nou acolo.Acasa.A fost doar un vis.Memoria mea e full de vise.Unele sunt deja expirate.Altele dau pe-afara.Candva.Visam frumos.N-am mai luat demult un bilet pentru sufletul meu.Probabil ii e dor sa calatoreasca.Noaptea,cand nu il vede nimeni ca pleaca.Aveam 5 ani.Daca ti minte 9 ani un vis,inseamna ca ti-e dor de ingeri?.Mi-e mie dor de Rai.Dor de lumea unde nu exista nimic.Decat suflete.
Parca era 23...
Si cred ca a mai trecut o ziSau poate de abia a inceput Ne-am ratacit in zariIubirea e vie,nimic nu s-a pierdut!Si cred ca e noapteAcum,macar acum ar putea fi usor,Imposibilul de a ma strange in brateSarutul ce-l visez noaptea cand dormO dragoste a stapanit nebuna,o copila...Va exista timp pentru amandoi?Un timp in care totul sa fie usorDe mana sa ma ti,in brate sa-ti adormFara cioburi de inimi frantePe podeaua vietii noastre...Un timp in care sa fiu si eu iubitaUn timp in care,cu tine sa fiu fericitaE greu sa ma iubesti?E greu sa ma ierti?Sunt asa de departe.Si fiecare pas pe care-l facDuce spre tine.Azi am ras prea tareSi te-am iubit prea mult.Am visat la tineSi la un prim sarut.Vreau sa numai fim strainiStraini de pasiune si de iubireChiar daca este atat de greu sa deschiziViitorul,si sa nu privesti spre lumeSpre ceea ce distruge ea..
Hotelul parasit
Locuiesc acolo.In hotelul parasit.Prietenii.Ei,imi spun c-ar fi pazitDe fantomele din trecutCe-au trait acolo,de mult.Eu nu le vad,totusi lor le e teama.Si mie mi-e frica.Daca fumulFumul acela alb,isi pierde drumul?Nici nu-i ascult uneori...eu vreau sa visez"Welcome to My Paradis"Le zic de cate ori ii intampin josAcolo...la parterul cu aspect monstruosLa picioarele copacilor,Unde se aud sunetele frunzelorEi cred ca aceste zgomote sunt bizareDar,stiu eu...de fapt,se iubesc planteleSe iubesc pietrele.Si pe fiecare perete,daca nu s-a daramat,Poti vedea scris numele celor ce m-au adunatDe pe strazile pustii.de creta roz.Si m-au lasat aici,in palatul de rogoz.La ultimele ore nu mergeamSi prin padurea asta mare ne aventuram.Eu si ea,sau toti prieteniiSi mergeam la hotelul vechi;La hotelul parasit,si locuit de mineSi ne pierdeam vremea,la ultimele etajeRezemati de ziduri,printre cioburiSi inscriptile ciudate de pe pereti.Mi-era frica sa ma uit in jos.Padurea era prea verde.Noi prea sus.Sunteti cu toti vinovati!Am pierdut atatea clipe intre peretii daramatiAtatea tigari,s-atata fum.Prea mult muzica.vorba.visuri.Acum toate-s scrum.Si,acum e vacanta,si eu vreau la mareDar ma mai odihnesc cu discurileCu tigarile,si cu visurile meleAcolo.Departe de ei. Si parca daca ma uit la soareO proasta impresie am:ca sunt la mare.Pacat:lipseste nisipul.Lipsesc scoicile.Dar macar mai am visele.Macar mai pot sa sperSi pot sa privesc noaptea spre cer.Chiar daca-mi amintesc de filmul acela incestDe refrenele noastre,si de tine.Ai mai plecat?Ce loc adorabil!Ce vara lunga!Amintiri patate cu noroi.Un hotel prea mare.O sa-mi fie dor de noi.Inca mai ingan un refren.Tu nu-l auzi.Parca mi-e dor de tine,sau de ea,dar amandoi sunteti surziOricat as striga la cer.Norii n-or sa plece.Oricat as vrea sa uit.Juramintele n-or sa se dezlege.Cuvinte.Dor.Splendid.Bizar.Amestecat.Iubire.Vara.Ploaie...........................................................................................coridor.hotel.parasit.fericire.zambet.fum.nor.cer.pierdut. noi.
Asta e pentru mine.Asta e pentru noi.Va iubesc!
% Love sick %
El e bucata mea pufoasa de cer
O bucata mare cu cireaza in varf
Cand il iubesc,musc din Paradis.
Si beau zambetele din chipul lui
Il vad in fiecare zi la teatrul
Din coltul mintii mele.
Il simt in fiecare minut
Cum sta agatat de aripile sufletului meu
Si cade cand ma scutur de lacrimi.
Cade.loveste.doare.plange.ridica.zambeste.iarta
Si cred in viata de dupa dragoste
Dupa primul priveghi al sufletului propriu.
Chiar daca fumez prea mult.si acum.
Prea mult din mine.prea mult din cer.
Si pe el..il ratacesc printre frunze
Aripi verzi de natura.
Aprind tacerea intr-un bat de chibrit
Si i-a foc un mormanul de ganduri.bolnave.
Iubire.atractie.bolnava.bizar.frumos.noi
te iubesc,robotel!
Sunt o visatoare incurabila mandra de statutul meu.Ca orice 'pescar'de iluzii,nu fac decat sa caut pesti misteriosi intr-un ocean cu valuri fara maini albe dar care vorbesc.In batalia dintre undita si vise,am gasit un japonez,si niste cuvinte.De fapt am gasit mai multe lucruri:un vant ce fumeaza pe ascuns,tineri pierduti in posterele din propria lume,iubiri neimplinite,lumi ireale s.a.m.d.
