Sunete albastre
E o zi ca un camp auriu plin de praf.Si deja e prea tarziu pentru un apus de soare,dar eu il astept incurcata in cuvinte,ganduri..imagini.Iti amintesti de mine,cand vantul iti mangaie pielea?Daca toata viata mea s-ar concentra intr-o singura zi,atunci toate clipele acelea le-as petrece sarutandu-ti buzele,trecandu-mi usor varfurile degetelor deasupra pieptului tau cald.Amintirile ma rascolesc de ceva vreme.Toate imaginile dragi mie se rostogolesc in umbre pe tavanul galben. In ultimul timp simt o nevoie nefireasca sa stau inconjurata barbati.Ziua imi place merg prin diferite locuri,cu sticle de ceai dupa mine si o traista mov cu mp3-ul,telefonul,si portofelul albastru de piele plin cu jumatati nefolosite de bilete R.a.t.c.Micile mele "escapade" la mare,devin din ce in ce mai dese.Mai fac vizite scurte catorva prieteni care nu si-au luat "zborul" prin tara,in aceasta vacanta,profitand de ocazie incep sa depanez amintiri.Seara ma cufund in discutii pe mess.Fac multe lucruri,in general mi se intampla multe lucruri.Ca toate vacantele de altfel,si aceasta are un parfum deosebit.Miroase a flori de camp si-a muzica.
Azi noapte a fost bizar.Simteam ca in camera e o femeie sau mai bine zis o stafie.Am speriat-o pe varamea si pe mama care n-au inchis un ochi toata noapte in timp ce eu aveam halucinatii,vazand tot felul de forme albe miscandu-se in diferite coleturi ale camerei.Cel mai ciudat e faptul ca,in noapte aceea nu bausem nimic.Am stat intinsa in pat pana la 3 dimineata,cu sticlele de vin alb sigilate langa patul meu.
* De ceva timp,privesc des norii si am senzatia ca soarele e gelos.Si imi e dor...imi e tare dor de clipele in care alergam in lanul auriu,de mana cu tine.De mana cu el.Au trecut cateva zile.Eu simt ca au trecut ani.Ani de cand am visat ca noi doi alergam asa.
Seara,cand privesc lanul verde de porumb,vad copilaria alergand deasupra lui.Agatandu-se de varfurile norilor.Mi-am dat seama ca intre mine si el,acolo,sta ceva ce eu am spart de mult.Poate prietenia.
Dar,sufletul meu stie,chiar daca trupul minte.El stie ca odata vom alerga impreuna prin lanul auriu de grau,asa ca in visele mele.Ca ma vei tine strans de mana si vei simti sudoarea palmei mele.Ne vom amesteca in soapte,topindu-ne intr-o imbratisare...Mi-ar dori atat de mult sa se intample totul acum.Ani vor trece,si poate ca daca voi alerga inapoi la tine,nu ma vei recunoaste.Poate atunci voi pierde toata roua din prospetimea adolescentei mele.Imi e teama ca vei simti si tu atunci...ca timpul pe care-l pretuiesti acum..a trecut!
Imi e teama sa treaca timpul si sa pierd candva tot ce am mai frumos acum.
Ma duc sa citesc...si voi lasa din nou fiecare sunet,fiecare litera si imagine,sa se lege de amintirea chipului tau.
publicat de Diana @ 6:32 a.m.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire