21 august 2008

Inima de august

Noi,cei ce avem sufletul nenascut in trupuri
Noi,sufocand cu degetele lungi aerul ploii
Noi,dezbracand amurgul din stejarii goi
Noi,iubind zgomotos tacerea cu cefele unghilor
Noi,cei ce crestem cu picioarele pe aripa stelelor
Noi,visatorii ce se-mpiedica in universul incurcat
Noi,mereu noi,un suflet la patrat.

4 comentarii:

La 22 august 2008 la 00:47 , Blogger Filonous a spus...

Nietzsche vorbea despre supraoamenii săi la fel: "Noi, hiperboreenii!".
Atâtea genuri de oameni există şi atâtea moduri de-a se aflilia unii la alţii ori de a se distinge de restul!

Trebuie scrisă o sociologie cosmică, pentru a şti şi noi cu cine avem de-a face...

 
La 22 august 2008 la 03:32 , Blogger Diana a spus...

Pai daca n-am fi toti atat de diferiti care-ar mai fi farmecul vietii?
Suntem total opusi,chiar daca nu vrem sau nu putem recunoaste asta.Fiecare are o lume proprie...in marele nostru univers sunt miliarde de lumi imaginare in care traiesc oamenii si care...(credem noi) reprezinta realitatea.Insa toate acestea se intalnesc intr-un punct real.Insa nu stim care.Poate e insasi viata,poate ce e dincolo de ea,sau poate un sentiment la care suntem cu totii conectati ca niste bolnavi la o respiratie artificiala.

E greu sa facem diferenta intre noi..si mai ales e greu sa ne cunoastem cu totii.Ca cineva sa scrie o carte despre "universul oamenilor" ar trebui sa cunoasca cel putin un miliard.

 
La 22 august 2008 la 06:18 , Blogger Filonous a spus...

...sau e suficient să se cunoască pe sine şi un miliard de aspecte sub care se înfăţişează lui şi celorlalţi.

(Erată: "afiliere", nu "afliliere")

 
La 22 august 2008 la 09:52 , Blogger Diana a spus...

Uneori..ne este atat de greu sa ne cunoastem pe sine si de aceea ne e greu sa-i cunoastem si pe ceilalti.

 

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire