Doua elice caprui
El,un visator cu privirea trista
Cu parul cret lipit de umerii goi
Are bratele imprastiate in ploaia
Din iarba verde si melancolica.
Se uita la mine ratacit
Privindu-ma de parca acum m-ar fi regasit
Ca si cum as fi fost un punct ratacit in ploaia aceea
Din vara lui pierduta.
In care-si afunda degetele pana la infinit
In albastrul de metil si sticla verde de cer spart.
Ma vad pe mine in ochii lui caprui
In padurea de firicele visatoare din ochii lui.
Buzele lui rad cu rosu de amiaza
Fluturi ies din cuvinte si pe genele lui aluneca.
Pe genele lui mari,d-un negru curios
Ca si cum bulinele gargaritelor ar picta de fapt norii.
Palma lui e calda si acolo ninge cu soare
Cand il atinge o amintire,sufletul sau tresare;
Sufletul lui tremura si rade cu lacrimi triste.
Eu il iubesc in imbratisari dureroase
In care bratele se strang tare si suflete trosnesc
As venii la el cu trupu-n ghips,conturul sa-mi-l coase
De s-ar ranii si trupurile asa cum se ranesc sufletele noastre.
publicat de Diana @ 5:34 a.m.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire