Cat de inalt e cerul?
Vreau nori de vata de zahar Si iubire pe bat!
Vreau sa imbrac cerul
Dar,altcineva i-a stricat decorul!
Vreau sa ma intrec cu un vis pufos
Dar,universul meu e mult prea somnoros!
Vreau sa ma gandesc doar la tine
Vreau sa ma gandesc doar la tine
Dar,imaginea ta nu se vede prea bine.
Vreau sa vad cum se decoloreaza visele
Cum oamenii pierd amintirile
Si-si uita iubirile...
Vreau sa privesc inca o data in mine
Stiu...am sa te vad doar pe tine;
Cu fruntea incertita si chipul sifonat de soare
Cu sufletul cald si plin de culoare...
Vreau...
Sa ma ude marea din sufletul ei
Sa-i redescopar vocea in roua verde
In timp ce alerg in lanul de flori de hartie
Vreau...
Sa-mi pictez unghile in curcubeul universului
Si sa las urme de zahar,acolo in lumea lui.
Vreau...sa am un camp plin de flori
Care se topesc cand cad lacrimi
Din cerul sufletului albastru.
Vreau...
Sa plec spre prietenele mele
Caci...am zabovit destul la usi imaginare
Si m-a inghitit strigatul linistii
Cand ascultam stropii
De ploaie
Care se rostogoleau si-mi spuneau basme.
publicat de Diana @ 5:13 a.m.
2 comentarii:
Asta să fie "cea mai bună dintre lumile posibile", despre care scria Leibniz?... Eu am pierdut multe amintiri şi-am şi uitat de-atâtea şi-atâtea iubiri...
Dar, pentru toate astea, ai nevoie de o memorie slabă, ca a mea.
P.S: Mother loves you!
Nu stiu dak e cea mai buna..dar e nice! ^^
Eu n-am uitat niciodata un vis;n-am pierdut niciodata cu adevarat o amintire si am iubit o singura data.
Eu imi supra-solicit capu` cu tot felul de lucruri...tot felul de maruntisuri zilnice si franturi de replici;chipuri.Eu nu pot uita ceva la care am tinut...si` mi pare rau..
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire