"In noapte"
Sunt o visatoare incurabila mandra de statutul meu.Ca orice 'pescar'de iluzii,nu fac decat sa caut pesti misteriosi intr-un ocean cu valuri fara maini albe dar care vorbesc.In batalia dintre undita si vise,am gasit un japonez,si niste cuvinte.De fapt am gasit mai multe lucruri:un vant ce fumeaza pe ascuns,tineri pierduti in posterele din propria lume,iubiri neimplinite,lumi ireale s.a.m.d.Japonezul meu drag,e scriitor.Cuvintele,sunt ale lui.Si le poseda.Le domina.Le iubeste.Le daruieste visatorilor.
Azi,mi-am dat seama ca pot scrie si descoperi despre un om la infinit."Iubita mea Sputnik" ii apartine tot lui si e cu cateva posturi mai jos,la 'congelat' in pagina blogului meu.
Acum...vreau sa vorbesc,sa iubesc si sa scriu despre "In noapte".
Romanul este un puzzle de personaje cum nu se poate mai diferite: Eri Asai, un fotomodel cufundat intr-un somn care dureaza de luni de zile, sora ei, Mari, o studenta pasionata de lectura, un trombonist de jazz, o tinara prostituata chinezoaica brutalizata salbatic si abandonata intr-un love hotel, un marunt angajat la o firma de calculatoare. Toti sint oameni ai noptii bintuiti de secrete si dorinte nelamurite, iar legaturile dintre ei se lamuresc incetul cu incetul pe parcursul romanului, construind un univers nocturn plin de farmecul, subtilitatea si umorul caracteristice romanelor lui Murakami.
~
"Un roman al aventurii erotice şi intelectuale, o carte romantică şi seducătoare." (Kirkus Review)
"În noapte face parte dintre acele romane scurte, tulburător de intime şi sensibile ca o rană deschisă în care Murakami descrie cu o minuţiozitate de bijutier toate nuanţele singurătăţii şi ale existenţei tainice ale protagoniştilor. O carte ca o piesă de jazz, în care fiecare personaj dezvoltă solitar propria sa temă, reunindu-se cu ceilalţi doar în scurte pasaje intense şi pine de semnificaţie. Geniul lui Murakami constă tocmai în această capacitate de a le comunica cititorilor săi o experienţă în acelaşi timp străină şi familiară." (Booklist)
Lectura aceste carti...am inceput-o de curand.Coincidente absurde...o atmosfera magica....o carte fascinanta ca si celelalte de Murakami de altfel...pentru care merita sa uiti de tine,cufundat in tainele ei.
Strigat tacut de inima
Strigat tacut de inima
Doi indragostiti se tin de mana
Imita fericirea.
Ploaie
Buzele lor umede,aluneca in saruturi...
Ea scutura iubire in bratele lui.
Fuge cerul
Incruntat sub pasii lor
Albastrii...
El,sufla peste macii din obrajii ei
Campul acela desenat.
Adoarme timpul
Si ei miros a inocenta
Expirata.
In urma lor...o iluzie decojita,
Intra la apa;
Unghile ei rosii suparate fug peste
Privirea lui...
Ploaia rece,
Le-ar fi cunoscut trupurile
Si gesturile fine
Ce miros a trandafir.
Dar tuna si fulgera cerul
Cu lacrimi de struguri
Melancolici
Si ii improsca cu sunet mov
De toamna.
Nu-i nimic...
Inca nisipul ii asteapta,
Umed
De caldura din pasii
Iubirii lor...
Strigat tacut de inima
Doi indragostiti se tin de mana.
Doua elice caprui
El,un visator cu privirea tristaCu parul cret lipit de umerii goiAre bratele imprastiate in ploaiaDin iarba verde si melancolica.Se uita la mine ratacitPrivindu-ma de parca acum m-ar fi regasitCa si cum as fi fost un punct ratacit in ploaia aceeaDin vara lui pierduta.In care-si afunda degetele pana la infinitIn albastrul de metil si sticla verde de cer spart.Ma vad pe mine in ochii lui capruiIn padurea de firicele visatoare din ochii lui.Buzele lui rad cu rosu de amiazaFluturi ies din cuvinte si pe genele lui aluneca.Pe genele lui mari,d-un negru curiosCa si cum bulinele gargaritelor ar picta de fapt norii.Palma lui e calda si acolo ninge cu soareCand il atinge o amintire,sufletul sau tresare;Sufletul lui tremura si rade cu lacrimi triste.Eu il iubesc in imbratisari dureroaseIn care bratele se strang tare si suflete trosnescAs venii la el cu trupu-n ghips,conturul sa-mi-l coaseDe s-ar ranii si trupurile asa cum se ranesc sufletele noastre.
Inima de august
Noi,cei ce avem sufletul nenascut in trupuriNoi,sufocand cu degetele lungi aerul ploiiNoi,dezbracand amurgul din stejarii goiNoi,iubind zgomotos tacerea cu cefele unghilorNoi,cei ce crestem cu picioarele pe aripa stelelorNoi,visatorii ce se-mpiedica in universul incurcatNoi,mereu noi,un suflet la patrat.
Pentru ea.
Ca un ocean albastru lipit d-un cer bolnav
Imi mangaie plamanii sufletului,zambetul tau suav.
Stii cat de tare iubesc felul in care razi?
Si...cum cu ochii tai caprui infinitul il patrunzi.
Esti comica si nepamanteana,cu gesturi coborate din vis
Din cauza asta te admir eu pe tine,esti coltul meu nebun de paradis
Nebun...pentru c-ai mai mult rosu-n suflet ca-n obrajii trupului
Nebun...pentru felul in care-ti viseaza privirea in fata necunoscutului.
Uneori noaptea te vad mergand in visele mele
Infingand puternic tocul negru in praful de stele.
Alergi in lumea mea mai repede decat visatorii cei mai buni
Parca ai fi o stea indragostita ce se-nvarte in semicercul lunii
Esti jumatate de inger in sfert de lume
Intr-o sala cu aplauze multe si zambete false.
Al tau suras cald molipseste lumea-ntreaga...
Esti cea mai frumoasa enigma pe care nu o va dezlega nimeni niciodata.
La multi ani! Si sa nu uiti niciodata sa fi "crazy" ! :)) >:D<^.^
Eu.
Eu.Stelele mele s-au inecat cu roua neagraCerul meu s-a izbit violent de pamantFluturii mei numai au aripi de cearaZborul trupului meu din senin s-a frant.Eu.Pielea mea,poarta seva norilor inecati in mareOchii mei risipesc noaptea culoareVisele mele sunt acum de nerecunoscutLumea mea,e un continent de mult pierdut..Eu.Muzica mea e un fum roz;s-o fredoneaza eleHainele mele,doar niste pete colorateIubirea mea acum numai inseamna nimicSperantele?-Regretele sferice ale unui pustnic..Eu.Cine sunt?-Un roman politist cu accente romanticePrieteniile mele:cuvinte triste dar cu semne comiceMa ratacesc des,si am ajuns sa ma pierd de mineCat de inalt am putut sa visez,nimeni nu stie.....Eu.Vreau sa ma topesc in pete de luminaSa impodobesc cerul cu viseVreau sa am aripi cu buline verziSa pot atinge infinitul in zborSa plec si sa ma-ntorc mereu.
Cat de inalt e cerul?
Vreau nori de vata de zahar Si iubire pe bat!
Vreau sa imbrac cerul
Dar,altcineva i-a stricat decorul!
Vreau sa ma intrec cu un vis pufos
Dar,universul meu e mult prea somnoros!
Vreau sa ma gandesc doar la tine
Dar,imaginea ta nu se vede prea bine.
Vreau sa vad cum se decoloreaza visele
Cum oamenii pierd amintirile
Si-si uita iubirile...
Vreau sa privesc inca o data in mine
Stiu...am sa te vad doar pe tine;
Cu fruntea incertita si chipul sifonat de soare
Cu sufletul cald si plin de culoare...
Vreau...
Sa ma ude marea din sufletul ei
Sa-i redescopar vocea in roua verde
In timp ce alerg in lanul de flori de hartie
Vreau...
Sa-mi pictez unghile in curcubeul universului
Si sa las urme de zahar,acolo in lumea lui.
Vreau...sa am un camp plin de flori
Care se topesc cand cad lacrimi
Din cerul sufletului albastru.
Vreau...
Sa plec spre prietenele mele
Caci...am zabovit destul la usi imaginare
Si m-a inghitit strigatul linistii
Cand ascultam stropii
De ploaie
Care se rostogoleau si-mi spuneau basme.
Ma ofer sa visez!
Unghiile tale erau rosii,cand eu am plansPeste degetele tale;capul mi-l tineai strans
Intre bratele albe pe care curgeau suvite blonde:
Fire impletite cu cerul de amiaza si raze blande
Iti rezemai umerii dezgoliti de zidurile batrane
Tu!faceai anii sa se prabuseasca-n praf pe mine
Pe mine sa cada noptile lor,cu tot cu stele
Pe mine sa ma inghita luna,sufletul si visele mele.
Un ocean verde,se arunca grabit in fata ta
Semana atat de tare cu privirea ta;ma deruta...
"Hai sa ne iubim cu cerul!Sa magaiem norii!" iti spuneam
Zambeai.De mana strans ma tineai;ne imbratisam.
Radeam tare si zgomotos dar visam;pe aripi de vant pluteam.
Plang si norii dorul meu de tine
Nu mai e atata soare ca-nainte
Dar te astept!Pentru tine tin noaptea visele-n brate
Te asteapta toate dar...oare ce mai e cu iubirea din sufletele noastre?
pentru tine,Luiza!
sTii? Te-am visat azi noapte...:*^^
"Iubita mea,Sputnik"
"Intr-o primavara,la varsta de douazeci si doi de ani,Sumire s-a indragostit pentru prima oara in viata.A fost o dragoste coplesitoare,ca o tornada ce se napusteste peste o campie intinsa,trantind la pamant tot ce-i iese in cale,luand pe sus obiecte,distrugandu-le,facandu-le praf si pulbere/....../Persoana de care se indragostise era cu saptesprezece ani mai in varsta ca ea si era casatorita.Mai mult decat atat,era femeie.Aici a inceput totul si s-a sfarsit totul.Sau aproape totul."
cateva citate care mi-au placut in mod deosebit:
„Am închis ochii şi mi-am încordat auzul, gândindu-mă la urmaşii satelitului Sputnik, ce străbat şi acum spaţiul, legaţi de Pământ numai prin gravitaţie. Suflete singuratice într-o închisoare de metal, se întâlnesc în bezna infinită a spaţiului, trec unul pe lângă celălalt şi se despart pentru totdeauna, fără vorbe, fără promisiuni.”
"„De ce suntem atât de singuri? De ce trebuie să fim atât de singuri? Suntem atât de mulţi oameni pe lumea asta, toţi avem nevoie de altcineva şi totuşi ne izolăm. Pentru ce? Oare Pământul se roteşte numai pentru a ne alimenta singurătatea?”
Sumire si Miu(tipa cu 17 ani mai mare) se cunosc,se indragostesc,si Miu o angajeaza pe Sumire la firma ei.In " interes de serviciu" cele doua pleaca in Grecia. La un moment dat, Sumire dispare fara urma. Nimeni nu reuseste sa o gaseasca sau sa explice disparitia misterioasa. In cautarea ei porneste si K, un prieten foarte apropiat. Este singurul care intelege ca, pentru Sumire, aceasta era singura solutie de a-si implini dragostea. Ramine totusi speranta reintilnirii intr-o lume posibila si „de partea cealalta a oglinzii”.
(Haruki Murakami-Iubita mea,Sputnik)
Cerul meu cu picatele
Aluneca usor in sufletul meu,Chiar si asa albit de trecerea vremiiStand lipit cu greu d-un gand mereuPrivind cu ochi senini sfarsitul iubirii:Numele tau. Chiar de va veni si un alt anotimp Sa regasesti acum e prea tarziuIubirea ce s-a ratacit in timp.Dragostea...e ca si cum ai creionaChipuri de oameni in campuri de floriAlergand deasupra unui platou cu noriContururi surazand ce din suflete stele inaltaSpre cer.Ce cald era sufletul lui;atat de caldIncat topea trupurile norilorCu bratele fierbinti ale sentimentelor.Deasupra mea ploua cu lacrimi de smaraldIn cerului lui as fi vrut inima sa-mi scald.Arunc benzina peste amintiri
S-as vrea sa cred ca"noi" vom lua focInsa,ma chinui in zadar departe sa aruncAnii cei mai frumosi si plini straluciri.Am visat prea mult.Prea multe planuri....E prea tarziu...Nu-mi pasa chiar de stiuCa o stea se va desprinde Din imbratisarea celorlalteCazand pentru noi.Pentru amandoi.E prea tarziu...Ce forme nedefinite are azi fericirea,Din coastele norilor vise ar vrea Sa desprind,si sa se-nalteSus spre cer,departe:Inima mea,iubirea.Scame de soareCad peste clipeSe-ntuneca totul uneoriSi-ti taie aripile:numai poti sa zbori!Cerul meu duce prea multa iubireImi e teama uneori sa nu cada peste mineSau...sa ma ratacesc eu in ochii luiIn aceea privire scamosata,doua pacate caprui.Cerul meu are picatele albeSi contur gri;e plin de vise imorale.Cerul meu are brate calde si nori pufosiAre privirea blanda si pasii zgomotosiCerul meu e barbat si nu plangeCu ochii lui caprui aprindeUn incendiu in mineOri de cate ori revine.In sufletul meu.Cerul meu e mereu albastru inchisSi are broboane verzi de sudoare pe frunte.E o bucata de rai,s-un fruct interzisImbratiseaza calduros;atingerea lui nu minte.Cerul meu uita sa iubeascaFericirea o cauta,si spera s-o gaseascaE orb,nu vede ce e in fata luiSau poate e ceata la poarta raiului...Cerul meu nu sforaieCerul meu zambesteCerul meu ma mangaieCerul meu creste.
Sunt o visatoare incurabila mandra de statutul meu.Ca orice 'pescar'de iluzii,nu fac decat sa caut pesti misteriosi intr-un ocean cu valuri fara maini albe dar care vorbesc.In batalia dintre undita si vise,am gasit un japonez,si niste cuvinte.De fapt am gasit mai multe lucruri:un vant ce fumeaza pe ascuns,tineri pierduti in posterele din propria lume,iubiri neimplinite,lumi ireale s.a.m.d.
